:)

Dragilor,

Hansel&Gretel nu s-a ţinut pentru că Hansel s-a îmbolnăvit....- deci nu am ce povesti:)
Deşi aş putea povesti cum puteam face multe altele dacă ştiam că Hansel are scutire medicală:)

Şi în rest? În rest urmează ceva concediu ...aşa că vă pup:)

Shakespeare in love

Am fost la piesa King Lear susţinută de celebrul Globe Theatre din Londra.

Totul bine şi frumos - piesa s-a ţinut într-un spaţiu neconvenţional (adică în curtea Colegiului Bănăţean), actorii povesteau cu spectatorii înainte de începerea spectacolului, plasatoarele (nişte fete de liceu) mi-au greşit de două ori locul - şi mai aveam puţin şi mă aşezau lângă Rege că tot era foarte popular:)....era prea cald, dar era bine :)

În fine, începe piesa.

Everything was beautiful! [a se citi cu accent britanic]

Când deodată o fată de liceu - care stătea în primul rând - o ia la fugă spre partea din spate a zonei cu scaune amenajată pentru spectatori.
Acolo o aştepta prietenul ei, probabil, cu părul vâlvoi şi coşuri ce se vedeau de la depărtare:), zâmbind timorat.
Din acel moment habar nu mai am ce s-a întâmplat în piesa lui Shakespeare!!! dar ce se putea întâmpla?era o tragedie...so no surprise there:)
Eu stăteam cu sufletul la gură să vad ce se întâmpla între Ei - între El şi Ea:)
El s-a apucat să explice ceva...nu auzeam ce pentru că The Duke of Albany vorbea prea tare.
Apoi Ea care era în atac s-a apucat să gesticuleze....apoi şi-a pus mâinile în sân - iar nu am înţeles prea bine ce se întâmpla pentru că în piesă revenise Cordelia - fiica cea mică a Regelui Lear şi se precipitau lucrurile si acolo.

Apoi deodată King Lear înnebunise şi ÎN IZMENE o ia la fugă de pe scenă spre spatele zonei amenajate pentru spectatori şi trece în goană pe lângă cei doi îndrăgostiţi care se sperie fantastic şi se îmbrăţişează puternic - oripilaţi probabil de un englez de culoare care fugea în izmene prin curtea Colegiului Bănăţean.

Mă liniştisem şi eu - mă gândeam că na! i-a împăcat King Lear - nimic nu îi mai poate despărţi!!!
Şi intr-un moment de slăbiciune..mă concentrez doar la piesă....şi îmi dau seama că Ea stătea pe locul ei cuminte, din primul rand, cu lacrimi in ochi....
Dar baiatu'!!! unde era baiatu'????

În fine...nici azi nu ştiu dacă plângea după El....sau plângea pentru că între timp muriseră ăştia cu toţii în piesă!!!!

Pentru duminică am bilete la Hansel&Gretel...revin cu impresii:)

Melodii sau cântăreţi?

Adaug o categorie- cea din titlu- la subdomeniile stabilite anterior. E ok cu voi, da? :)

Ieri după amiază am fost la Buziaş. Ca să ducem copilul în natură :)

Aiurea...voia neapărat să vadă un avion şi avionul din Buziaş era cel mai bun pentru satisfacerea acestei dorinţe.

Pe drum ascultăm Europa FM şi la un moment dat începe o celebră melodie: All that she wants - de la Ace of Base.

Eu mă apuc de cântat serios, iar copilul mă întreabă de unde ştiu melodia.

Îi răspund că e o melodie de cînd eram eu mai mică :)

Şi brusc îmi reamintesc cum ne-au cumpărat părinţii mei un radiodublucasetofon - marca INTERNATIONAL (cred ca era prin '92-'93).

Şi cum am cheltuit toţi banii pe casetofon nu am mai avut cum să ne cumpărăm şi o casetă:)

Iar eu - în clasa a cincea fiind - eram şefa clasei şi deci trezorier şef :) - se nimerise să am bani strînşi pentru savarinele+sucurile de la carnavalul ce se apropia....

Iar cu această infuzie de capital....ne-am luat două casete...piratate evident [că savarinele erau ieftine pe vremea aia :)) ] - şi anume: MICHAEL JACKSON - DANGEROUS şi ACE OF BASE - HAPPY NATION.

Ce vremuri :) - ataşez nişte imagini pentru reamintire :)

Revin însă...şi îi povestesc copilului cu emoţie cum înainte erau nişte casetofoane care aveau nişte casete şi ascultam muzică şi aşa şi pe dincolo.....

Iar el îmi spune sec: 'Când eram eu mic era televizor şi melodia care îmi plăcea mie era: Alejandro, Alejandro, Roberto'

Aşa, şi?

M-am gândit şi răzgândit de prea multe ori referitor la acest blog.

Dacă să scriu sau să nu scriu (puteam foarte bine să mâzgălesc ceva într-o agendă expirată),

dacă o să fie citit sau nu (nici nu contează asta - la urma urmei pot să nu dau SHARE),

dacă o să fie/fiu criticat/ă sau nu (EEEE! Aici ar putea fi ceva probleme:) ).

Apoi am început să disec capitolul *despre ce să fie* pentru că în urma studiului făcut - adică am citit câteva articole pe net de genul "cum să ai un blog de succes în 10 paşi" am descoperit că trebuie să vorbeşti despre un subiect la care te pricepi foarte bine.

Aşadar au început alte probleme: să fie despre alăptat, despre psihologia copilului mic, despre slăbit, despre îngrăşat, despre slăbit din nou, despre îngrăşat din nou, despre munca la o corporaţie, despre uitatul la seriale noaptea în timp ce găteşti, despre dorul de casă, despre cele 15 minute de linişte pe care le am seara când stau lângă copil să adoarmă, despre?????

Oare despre ce aş putea eu să scriu? în mod evident sunt avizată în atâtea [sub]domenii:)

Astfel am luat hotărârea să nu scriu nimic - de fapt nu am nimic de zis - toate cele de mai sus au fost şi sunt spuse mult mai bine de alţii.

aşa,şi?

Şi atunci..mi-am amintit cum toată lumea spune despre mine că povestesc frumos şi cu umor lucruri aparent banale dar care povestite de mine devin amuzante [vezi prietena mea Rodica care îmi spunea că aş putea participa la concursurile de genul "Tinere condeie"]

aşa, şi? - veţi spune...

Păi o să le scriu aici - pentru ca în viaţa personală să vorbesc mai puţin la telefon:))

aşa, şi?

A, de ce acum? Păi pentru ca acum în sfârşit am curaj.

Pentru că am descoperit că poţi să îţi desfaci aripile şi să încerci să zbori....mă rog, în cazul meu, să sar la trapez [vezi poza] - chiar dacă după aia închizi ochii...şi speri doar ca totul să se termine cu bine :)

Aştept părerile şi comentariile voastre.

Chiar şi alea cu: Aşa, şi? :)