Dragilor,
va scriu de la mare, fara diacritice - pozitia nu imi permite sa le folosesc :) - adica nu sunt confortabila cu laptopul asta si sunt arsa de soare..de ma doare sufletul - nu sunt in pozitie sa caut pe intuneric(ca e si intuneric) Ş,Ţ,Ă,Î,,Â.
scurt si la obiect - ca o sa rasara soarele imediat si tre sa mergem pe plaja pentru aerosoli...
pt ca da:) cand esti parinte faci parte dintr-o anumita specie...alta decat atunci cand nu esti parinte.
eu tot timpul am crezut ca specia-parinte e ceva special, ca atunci cand devii parinte devii un om mai bun, esti mai implinit, esti complet, esti, faci, dregi:)
ma opresc aici cu descrierea...pentru detalii cautati alte mii de bloguri care vb despre asta.
eu o sa va spun cum am ajuns eu la Eforie Nord si am dat de multi parinti cu copii:)
cand am ajuns functionam pe baza de intelegere, rabdare, iubire, calm si nu intelegeam ce naiba au toti.
m-am gandit ca marea o fi avand ceva impact negativ....sau concediul?:)
inca de la micul dejun parintii erau cu capsa pusa - mama dadea mancare copilului si la fiecare imbucatura auzeam: "dar tu chiar nu vrei sa stai cuminte! uite baietelul ce frumos mananca/sa fie clar! eu pe tine nu te mai duc niciodata nicaieri /nu mai bate din picioare/ nu mai tine mancarea in gura"
in acest timp tatal manca uitandu-se in gol....de parca era singur pe lume, nu auzea ce se petrece in jurul lui....
la pranz situatia se inversa....acelasi copil, aceleasi probleme, doar ca acum tatal ii dadea copilului sa manance si mama manca uitandu-se in gol.
am simtit cum se implicau amandoi in egala masura in educatia si cresterea copilului.
ce nu pot sa imi explic este de ce eu - dupa zile intregi de exemple "asa nu" - cand eram la circ si au aparut elefantii...si ne-am bucurat cu totii foarte tare, iar un copil...sa ii spunem copilul meu - a sarit de bucurie in spatele meu REPET, ARS, FOARTE ARS DE SOARE, eu l-am tras pe copil de urechea dreapta....
cu explicatia...ca am avut si o explicatie - ca doar bataia nu se da fara motiv - "ti-am spus sa nu ma atingi pe spate cat suntem la mare"
in seara asta insa la discoteca copiilor - exista si asa ceva in Eforie - un tatic m-a facut sa imi mai treaca din "arsurile" de constiinta.
copiii lui dansau pe scena - mai mult se balanganeau sa spun drept:) - iar el ii aplauda cu toata puterea si il aud spunand mandru unui alt tatic: "bai, astia mi-a mancat ficatii de cand suntem la mare!!!!!"
