Haina il face pe om..obosit:)

Zilele astea am mai mult timp liber asa ca am decis sa ma ocup de "the elephant in the room" - adica de treburile alea de care trebuia sa ma ocup acum mult timp si pe care le-am tot amanat, amanat, amanat...

Asa ca m-am apucat de ordine in dulapuri.

Am fost eu la un curs unde am aflat ca daca vrei intr-adevar sa faci ordine intr-un dulap trebuie sa arunci intai hainele pe care nu le-ai mai purtat de 2 ani.

O sa spuneti : CUM? a trebuit sa mergi la un curs ca sa afli asta?

Ei bine, nu! nu pentru asta m-am dus - dar la curs s-a atins tangential si acest subiect si mi-a ramas in minte.

M-am apucat de treaba - am aruncat fara sa ma uit inapoi:)  toate hainele pe care nu le-am mai purtat de 2 ani. Le-am pus in pungi si le-am dus repede la ghena ca sa nu ma razgandesc si sa ma apuc sa caut prin pungi ce as mai purta, ce as putea da altora, ce as putea transforma in carpa de sters pe jos....:)

Pur si simplu am aruncat tot ce nu mai purtasem de foarte multa vreme!

Cand m-am intors de la ghena am regasit dulapul gol...sau ma rog, aproape gol - in conditiile in care inainte de curatenie ii inchideam usile cu greu.

M-au incercat tot felul de ganduri: oare am facut bine, ce naiba m-a apucat sa fiu atat de drastica, oare daca ma duc la ghena acum le mai pot recupera?

Si apoi mi-am revenit instant. 

Am reanalizat situatia si in urma acestei operatiuni de shift+delete :) a hainelor am ajuns cu calcatul lor la zi. 

It was a win-win situation - ca sa folosesc un cliseu:) - aveam si ordine in dulap si nimic de calcat:))))

Astfel am terminat de citit cartea pe care o incepusem cu mult timp in urma si am mers si la o proiectie de scurt metraje in aer liber.

Asa, si? 

Pai cum asa, si? 

Eu nu as fi crezut ca, fara haine, calitatea vietii poate creste considerabil.

Vara e fân - nu e ca iarna:)

Nu am mai nimerit de mult la bunici atunci cand ajungeau acasa cu un car plin de fân.

Imi amintesc ca in vacantele la tara nu stiam cum sa ma eschivez de la "calcatul" fânului in sura.
Era cald si abia asteptam sa ajungem acasa - asa ca descarcatul carutei cu fân era ultimul lucru pe care voiam sa il facem cand ajungem...ce sa mai spun de  "calcat".

Acum insa - in 2013 -cand am ajuns la ei dupa ce nu i-am vazut luni de zile si cand i-am vazut cum erau obositi, transpirati, garboviti...nu am putut sa spun "io nu ma urc in sura" cum as fi spus in vacantele de vara :)

Asa ca ne-am apucat de treaba.
A fost cald, a fost greu cu furcoiul in mana - dupa ani de zile de "lucru din pix" :) - dar a fost distractiv si aparent daca ai "călcat fân în şură" macar o data - e sigur - o sa stii intotdeauna cum se face!!! :)))

As fi vrut sa atasez niste poze cu mine la lucru...dar nu au iesit!
Probabil pentru ca lucram atat de bine incat am uitat sa pozez :)

Cireasa de pe tort insa a pus-o bunicul meu care dupa ce a vazut ca am dobandit carul cu fân m-a intrebat foarte serios:
                                  "Tu Monică, la Timişoara cum îi fânu' anu' ăsta?"