Întoarcerea la obârşie nu se face oricum, mai ales dacă Obârşia e a Lotrului:)
Aşadar, e august, e concediu, e concediu la Obârşia Lotrului.
De la început totul a fost suspect.
Era foarte, foarte linişte. Şi asta se auzea foarte, foarte tare.
Dar nu am ştiut că e linişte.
Am tot încercat să desluşesc care era treaba pe acolo...dar parcă ma uitam la filme mute:
- bureţarii adunau ciuperci în linişte.
- samsarii cumpărau ciupercile în linişte.
- secuii făceau kurtos in linişte...acolo în mijlocul Obârşiei Lotrului.
- turiştii vorbeau încet unii cu alţii, se scuzau dacă închideau portbagajul maşinii cu
o mişcare prea zgomotoasă, etc.
Când în sfârşit am realizat că mă stresează LINIŞTEA :) sunt întrebată, probabil, deloc întâmplător:
nu ţi se pare că aici la Obârşie vorbim prea frumos?
Nişte flori culese în linişte...
Şi Lotru:
