Prima rezoluţie pentru 2015: să nu am nici o rezoluţie PUNCT
Aşa am zis la sfârşit !
Pentru a ajunge însă la concluzia asta am făcut un demers. Nu puteam aşa
oricum!
Pentru că e demonstrat ştiinţific că atunci când ai un plan ai mai mari
şanse să reuşeşti!
Bine, nu are rost să intrăm în profunzimi şi să vorbim despre cum trebuie
să ştii ce vrei, să afli exact ce îţi doreşti, să stabileşti cum ajungi
“acolo”!
Eu am optat pentru varianta scurtă – să îmi stabilesc ce şi cum voi face în
2015!
Acuma sincer vorbind aveam planuri şi rezoluţii şi pentru alţii...pentru că
vreau să trăiesc într-o lume mai bună şi am văzut unele lucruri care se pot corecta.
DAR mi-au spus apropiaţii că asta e ceva ce numai un “control freak” ar
face, iar eu chiar voiam sa pun pe lista mea proprie de rezoluţii – să nu mai
fiu un control freak.
Aşadar m-am ocupat numai de mine!
Dar pentru că nu am avut timp să mă ocup pe îndelete de treaba asta, iată-mă
în 31.12.2014, la orele 15:00, în celebrul de acum troleu 11 întorcându-mă de
la lucru (da, de la lucru) şi scriind pe genunchi pe o juma de foaie ruptă din
agenda de 2014.
M-am gândit că juma de foaie îmi ajunge – dar mă prinsese nebunia cu
rezoluţiile şi după a doua staţie deja scriam pe verso!
Am ajuns acasă şi m-am apucat de
dat ordine – că na! Era ultima zi
înainte de a înceta asta cu controlul :)))))
Aşa că nu am fost chiar atentă când foaia mea plină de rezoluţii şi-a luat
zborul.La propriu.
Cineva din casă a cotrobăit prin geantă să vadă dacă i-am adus o
surpriză...şi surpriză! a găsit o foaie, a făcut-o avion şi...dusă a fost!
Şi culmea a fost că nu mi-am putut aminti nici măcar una din rezoluţiile
volante!
Mă tot gândesc dacă nu cumva pusesem pe lista: exerciţii de memorie!
În fine!
Am dat restart sau refresh sau ce
o fi şi m-am apucat de lucruri noi!
A! Şi l-am dus pe copil la patinoar!
Pornisem ca un control freak – un copil trebuie să ştie să se dea cu
patinele, doar eu ştiam când eram de vârsta lui! Normal că îl vom ajuta, dar
trebuie să înveţe!
Se pare însă că cel care “ajută “ trebuie să patineze şi el!
Aşa a spus doamna de la casa de bilete: toată lumea trebuie să aibă
patine!
Am încercat timid: “se poate să plătim închiriatul lor dar..să nu le
folosim?” “Nu!” – şi aproape ne-a prins degetele când a închis gemuleţul.
Şi că să nu va mai ţin în tensiune – da, am patinat! Dar a fost greu!
Nu ştiu exact de ce – cred că gheaţa era foarte alunecoasă!
Şi...mai ales ...mai ales mie îmi era frică!
Adică apogeul l-am atins când Copilul mi-a spus: “Mami, lasă-mă de mâna că
tu cazi şi o să mă faci şi pe mine să cad!”
Şi uite aşa am stat pe margine ţinându-mă strâns de parapet, făcând paşi
mici şi foarte mici şi încercând să îmi păstrez echilibrul.
A fost aşa o anumită tensiune până când am căzut prima dată!
De fapt până când m-am ridicat de jos prima dată!
Şi apoi a fost fain! Foarte fain
chiar!
Şi când am ajuns acasă m-am
gândit cât de greu e totuşi să te apuci de ceva!
Adică da – îţi aminteşti cum
făceai şi ştiai tu – dar dacă trebuie să dovedeşti s-ar putea să nu fie
chiar aşa de simplu!
Totuşi când faci ceva care îţi
place nu se poate să nu rămână urme!
De exemplu în cazul meu urmele, de fapt, urmările au fost că am avut febra
musculară 2
zile la mâini – de la cum am strâns parapetul ăla salvator!
Dar na – urmele astea au fost şi sunt şi o dovadă a curajului!
Pentru că mi-am făcut curaj!
Aşa, şi?
Cum aşa, şi?
Să ai curaj e cea mai mare rezoluţie!
PS1: a două rezoluţie pentru 2015: să nu mai apar în poze când nu am părul
aranjat.
PS2: a treia rezoluţie: să am
părul aranjat mai des.
