La școală? Deja?
O să vedeți voi
la toamnă!
Am tot auzit
lucruri similare cu cele de mai sus din momentul în care s-a terminat
grădinița.
Le-am auzit și
când a început grădinița : vai, în curând va începe școala!
De cele mai multe
ori exprimările erau impersonale. Pur și simplu începea școala și mie trebuia
să mi se spună asta (parcă nu avea nici o legătură cu vreun copil care va
începe școala).
Așa că a venit
toamna. Şi a început! Ea, școala!
Un lucru e sigur:
nimic nu s-a schimbat!
Am lăsat să
treacă timpul și acum, la o săptămână de la începerea școlii, după ce lucrurile
s-au mai așezat...în mine, tot asta simt: nu s-a schimbat nimic!
Cum e posibil așa
ceva? Prima mea zi de școală să fie la fel cu prima zi de școală din 2015?
E bizar! Dar
exact așa a fost în 1988 în curte la
Generala 6!
Adică nu mai știu
cum a fost exact, dar știu sentimentul! Sentimentul a fost același!
A fost o
înghesuială de nedescris. Nu știai când va începe Festivitatea, nu știai când o
să se termine, habar nu aveai ce o să se întâmple acolo în față.
Oricum nu știam
unde să stau – oriunde stăteam nu vedeam ce se întâmplă iar de auzit oricum nu
auzeam.
Şi în esență m-am plictisit! și sunt convinsă că nu doar eu.
La fel ca în 1988 și acum am distrus florile.
Atunci aveam un
buchet de 5 garoafe pentru Tovarășa. Când a venit momentul să i le dau mai
aveam 2 garoafe.
Ca și atunci a
existat un moment poetic, un moment religios (chiar în 88 nu a fost dar după
aia a fost tot timpul) și un moment de lăuda. Ştiam că vor fi toate astea – e adevărat însă că nu m-am așteptat chiar la
Sfânta Liturghie.
Şi apoi când s-a
terminat – mult prea târziu și mult după ce nu am mai avut răbdare – a început
căutarea: unde e lumea, unde trebuie să mergem, ce trebuie să facem.
Asta e ce am
simțit eu.
Oare un copil de
5ani și 10 luni care s-a dus și el la școală în prima zi cum a văzut toate
astea?
Pentru că de fapt
prima zi – nu e doar prima zi, e începutul , de acolo încolo....o să îți fie
somn dimineața, nu o să mănânci, te vei îmbrăca și te vei mișca în reluare,
dacă vei fi inspirat îți vei face ghiozdanul cu o seară înainte, iar când o să
ieși din casă și te va lua frigul puțin o să te gândești cum te culci tu la
prânz atunci când vii acasă (și nu o vei face niciodată :) ).
La urmă urmei nu
te vei gândi niciodată în acea prima zi la lucrurile mărețe care ți se vor
întâmpla, la deschiderea către cunoaștere, la acumularea de cunoștințe, la
clădirea unui viitor!
În ziua aia Prima
probabil vei fi luat pe nepregătite și rupt din rutina ta extraordinară de
vacanță și maică-ta îți va șterge puchineii de la ochi (abia la școală, că
acasă nu i-a văzut) iar sentimentul pe care îl vei avea după prima zi o să fie:
“a fost obositor, că am stat pe niște
băncuțe dar nu aveau spătar”
