Curcubeul meu

Când faci copil la bătrânețe (deși eu chiar nu sunt) sau când mai faci un copil iar primul nascut e mare (deși al meu chiar nu e așa mare) sau când faci copii și ceilalți nu se așteptau (aici excludem soțul) și sunt de-a dreptul scoși din tiparul lor ești foarte des întrebat: Dar cum? (și sigur întrebarea nu se referă la concepție în sine) sau Dar de ce? (asta e mai directă așa, semn că oamenii sunt deranjați:) ).
 
 Și asa a apărut Iris:)))
 Iris-Zeița Curcubeu.
 
 Și de cum a apărut a început să rezolve lucruri. Totul se rezolvă de când a apărut ea.
 Lucrează de minune cu autoritățile, la Primărie a nimicit vreo 3 departamente/direcții/ce or fi : Patrimoniu, Monumente, Agenția de Plăți.
 Rezolvă treburi la notar, la Registru Comerțului, la Buletine, la Permise, la farmacie, la poștă, la restaurante, biserici.
 Știe să găsească neni care duc calorifere la etaje superioare de cum o văd, înmoaie vecinii cărora le-am stricat zidul cu un burghiu nărăvaș, înduplecă vecina care de 10 ani consideră că spăl prea des și prea mult și e înghesuială în uscătorie.
 I-a învățat pe bunici să folosească apelul video și pe frate-său să spună: Soră-mea e cea mai faină fată de la bloc.
 
 Găsește taxi când nimeni nu reușește asta!
 (Bine, e normal să facă asta, din moment ce nu suportă să conduc eu).
 
 Unii zic că o ajută  podoaba capilară, alții zic că zâmbetul irezistibil de sincer.
 Eu însă știu că așa e ea!
 Asta mică poate să înghită și o girafă dacă își pune mintea! :)
 
 Și atunci răspunsul la celebrul 'dardece' e simplu: pentru că nu se putea altfel!