Casting de meşteri

Auzi în jur cum unii oameni devin sclavii renovărilor.
Și îți spui că tu nu vei face asta niciodată și apoi printr-un concurs de împrejurări te trezești în vâltoarea evenimentelor de genul asta.
Vorbesc prostii! Ce concurs de împrejurări! Mi-am căutat-o cu lumânarea!
Așa că dintr-o mamă liniștită, focusată pe alăptatul exclusiv (liniștită e ....un adjectiv doar) m-am transformat în acest diriginte de șantier-director de firmă de amenajări interioare-CEO la o mare corporație de care depinde binele omenirii.

Și am început castingurile.
Am luat legătură cu echipe, am avut agende, am notat particularități: tâmplar de uși, tâmplar de mobilă, tâmplar de dat sfaturi, i-am împărțit pe tipuri de activități și pe etape de lucru.

 Am gândit întrebări tipice de interviu/casting.
 Genul de întrebări: și cum te vezi peste 5 ani ??? dar reformulate pe tipicul activității: Și cum crezi că va arăta ce lucrezi tu  peste 5 ani? 

 Ce mai, eram pregătită!
 M-am documentat și nimeni nu m-a luat pe nepregătite când discutam despre adeziv, tinci, scafă.
 Am descoperit, și folosesc cu succes, noțiunile: cercevea, întrerupător cap-scară, priză șuco.

 Nimic însă nu m-a pregătit pentru situația de mai jos:
-Dacă doriți puteți să luați și etajera aia veche, noi nu mai avem nevoie de ea!
-Etajera aia ...de la baie?
-Da!?

Și la sfârșitul zilei  îi văd plecând acasă având, sub braț, caloriferul meu tip scăriță ce aștepta să fie montat când e gata zugrăveala!

Până la urmă mi-am cerut scuze, eu nu mă exprimasem clar: se pare că și pe caloriferul asta scăriță se pot pune lucruri ca și pe o etajeră. De acolo confuzia!

 Încă mă întreb cum stă o periuță de dinți pe un calorifer scăriță.