Stimati cititori,
Am fost invitata la lectia deschisa de dans a copilului meu - ca un cadou de 8 Martie.
Mai participasem la o astfel de lectie, cand am fost surprinsa sa vad cat de multa treaba facea Robert - cum anticipa miscarile, cum avea pozitie de dans, cum o sustinea pe partenera, cum ii placea foarte mult {si eu habar nu aveam!}, cum, cum, cum...
Acum insa - surpriza! - lectia deschisa de dans a copiilor era de fapt o lectie de dans pentru mame.
Si uite asa m-am trezit in fata copilului care imi spunea cum se face "patratul mic", cum atunci cand el porneste in fata cu dreptul eu merg in spate cu stangul, cum e multa munca pana la "patratul mare".
Asa ca am inceput sa ma agit: de ce nu am venit incaltata corespunzator, de ce nu m-au anuntat ca se va face asta?????,
De ce e atat de greu sa faci "patratul mic"?
Ce Dumnezeu se intampla? Doar eu am fost la dansuri la Clubul Pionierilor?!
Nu m-am dezmeticit bine la vals ca am trecut la cha-cha!
Si dupa tot trainingul asta am stat deoparte. Era randul copiilor sa ne arate cum se face.
Atunci am inceput sa ma agit si sa ma gandesc ca iar am ajuns exact cand incepe lectia (asta fiind o minune...pt ca de fapt eu nu ajung nici cand se termina lectia), iar nu aveam aparatul foto (desi toata lumea poza, filma) si cel mai important: am fost stangace si probabil l-am facut pe copil de rusine - la urma urmei el stie de un an sa faca "patratul mic" iar eu m-am impiedicat in cipicii albastri.
DAR in timp ce ma gandeam eu la toate astea, Robert a iesit din rand, a luat-o la fuga spre mine, mi-a pupat mana...si a fugit inapoi la cha-cha!
A simtit! A simtit ca m-am straduit...
Inca sunt de parere ca voi, mamele, le faceti ceva copiilor(indiferent ca baieti sau fete) de va iubesc asa de mult. Ah, dar stiu cd raspuns mi-ar fi dat Lore acum: pai le acordam atentie si ne jucam cu ei! :)))
RăspundețiȘtergere