In ultimul timp m-am tot regasit in celebrul cliseu: daca nicicum nu-i bine, atunci stii ca esti roman!
De exemplu:
E bine sa iti ceri scuze daca gresesti.
E bine! Dar de ce?
Daca ai gresit, oare nu e destul sa recunosti ca ai gresit?
De ce?
Dar daca recunosti ca ai gresit si iti mai ceri si scuze, e bine?
De ce?
Ok. Deci nu e destul nici daca recunosti ca ai gresit si nici daca iti ceri scuze!
De ce?
Dar daca nici nu recunosti ca ai gresit si nici nu iti ceri scuze, e bine?
De ce?
si inchidem cercul: pentru ca nicicum nu e bine!
De ce trebuie sa ne tot intrebam la nesfarsit asemenea tampenii?
Vom ajunge invariabil la intrebarea-apogeu: DE CE AI GRESIT?
Am facut cercetari (adica am dat search pe Google) sa vad de ce ne tot intrebam "de ce", mai ales pe subiecte tampite si am descoperit ca aceasta intrebare nu este pusa cu scopul obtinerii unui raspuns.
Incredibil!
Si atunci eu de ce ma simteam tot timpul ca in cazul acuzativ al substantivelor cand auzeam intrebarea?
In fine, avem "de ce"-uri mult mai interesante decat "de ce ai gresit?".
Unul dintre ele e cel din titlu, iar un alt preferat de-al meu e:
De ce "prescurtare" este un cuvant asa lung ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu