Totul pentru un cappuccino

Sambata e o zi grea!

O stiu toti cei care lucreaza de luni pana vineri:)

Asa ca atunci cand decizi ca sambata nu dai cu aspiratorul, nu stergi pe praful, nu faci mancare, nu speli haine, nu le calci, nu faci cumparaturi....pare cel putin incredibil! Pare ca ...iesi din rutina:)))

{a nu se intelege din fraza de mai sus ca eu as face toate cele enumerate mai sus intr-o singura sambata :))) }

Dar tu stii ca sambata asta vrei un cappuccino! din ala adevarat! orice ar fi!

Cappuccino din ala care sa indeplineasca ....toate conditiile si dorintele: sa nu fie facut de tine, sa nu fie facut dintr-un plic, sa fie..perfect cand iei paharul in mana si sa poti spune: nu mai trebuie adaugat nimic si sa fie baut cu prieteni buni.

{se spune ca cei care beau cappuccino ...sunt perfectionisti!...iata fraza de mai sus confirma studiile cercetatorilor americani}

Asa ca am construit un intreg scenariu pentru ...un cappuccino!

Prietena buna aveam, loc bun de luat cappuccino stia ea, copil avea si ea...si atunci am zis ca mergem si cumparam cate un cappuccino to go si apoi mergem cu copiii la un loc de joaca.

Asta in traducere pentru oamenii fara copii - dar si pentru cei care au copii :) dar nu au cu cine sa ii lase sambata - inseamna ca tu vrei sa stai linistit...in timp ce copilul epuizeaza toate jucariile dintr-un cadru organizat, contra cost evident :)

Asa ca am strabatut tot centrul pe jos cu copiii pentru a cumpara ..deja celebrul cappuccino:) - in centrul orasului ...nu poate circula nici un excavator - ce sa spunem de doua mame cu doi copii care se certau deja pe subiecte "cosmice" - care dintre ei e mai bun, care e pe primul loc, care sa tina siretul luat de acasa pentru facut...fundite in caz de nevoie :)))

A fost greu..dar am ajuns in cele din urma la locul de joaca...

Am baut cappuccino ala perfect...rece!

Pai...cald fusese cand il cumparasem!

Dar..cand un lucru e perfect..e perfect si rece! :)

Si am crezut ca nimic nu poate strica o zi atat de frumoasa :) 

Doar ca...a venit ora pranzului, ne-am adunat repede, am sunat acasa sa vedem daca cineva (??????) facuse de mancare.

Nu facuse nimeni nimic! :)

Atunci am apelat la varianta ..."damage control"...- adica am intrebat copilul - ca el stie cel mai bine, nu-i asa, ce vrea sa manance la pranz! 

Si copilul a spus: un fel de ou cu branza in tigaie cum am mancat la prietenul meu Nikolas!

Sunat din nou acasa si dat comanda - exact sub forma de mai sus - ca sa fie mancarea gata cand ajungem! Copilului ii era foarte foame de la atata zbenguiala si povestea deja cum ar manca turta dulce si ciocolata!

Dar surpriza....ajungem acasa si ....nimic! nici un ou, nici o branza, nici o tigaie!

Pentru ca...nu stiu pentru ca ce! 

Pentru ca parea o reteta complicata...si "bucatarul" nu mai facuse niciodata asa ceva - ca nu parea nici omleta, dar nici ou-ochi cu branza rasa deasupra...si atunci ...nu s-a putut decide asupra preparatului!

Dupa un schimb de replici...culinare...in care eu m-am jurat ca de acum inainte sambetele nu voi mai face mancare ci ii voi lasa....pe altii sa exerseze (ca sa nu mai fie luati pe nepregatite de cererile speciale ale copilului) "bucatarul" si copilul s-au culcat la pranz si eu am facut hummus (din ala din naut, sa ne intelegem:) ).

What's wrong with me?!?!?!