Cred că în viaţă sunt lucruri de care ţi-e frică şi habar nu aveai că îţi e!
Sau ţi-e frică şi nu ai de ce J
Sau ţi-e frică şi n-ar trebui să îţi fie? J
De exemplu:
Probabil la grădiniţă - parte din pregătirea pentru şcoală o reprezintă
responsabilizarea copilului şi asumarea anumitor sarcini.
Reformulez:
Copilul de Grupa Mare a primit o mică temă pentru acasă.
După ce am sunat toate neamurile să anunţ că a crescut Copilul mare şi că
deja are temă pentru acasă, ne-am apucat să o rezolvăm.
[1. frica de...ireversibilitate a timpului]
Prima zi totul ok – ne-am dus
spre Grădi cu hârtia fluturând.
A două zi deja probleme – că nu poate să îşi facă acum tema, că sunt ceva
desene animate importante şi tot aşa.
Prin urmare am făcut tema târziu,
ne-am culcat târziu, ne-am trezit târziu şi nu am mai fluturat tema pe
bulevard!
[2. frica de “prea târziu”]
Aşa că în momentul în care am
băgat mâna în geantă după cardul de acces în Corporaţie şi am dat de tema de la
Grupa Mare – am înlemnit!
[3. frica de “necunoscut”]
Şi mi s-a făcut frică!
O frică din aia de “mi-am uitat tema acasă”!
Am trimis instant un sms de informare – de genul Copilul şi-a făcut tema,
dar a uitat-o la mine în geantă!
Dar frica tot nu dispărea: Dacă nu mă crede Doamna?
“Pe vremea mea” toată lumea spunea: mi-am uitat tema acasă!
Era cea mai penibilă scuză...pentru mine era tot timpul clar că tema nu era
făcută, de aia era uitată acasă.
Dar Copilul chiar făcuse tema! Serios! Era la mine în geantă!
[4. frica de penibil; 5.
frica de a fi la fel ca ceilalţi]
Şi revenind la frică!
De unde frica asta că nimeni nu mă va crede că aveam tema făcută?
Eu întotdeauna îmi făceam temele! Şi acum nici măcar nu era vorba despre tema mea!
Nu mi-am uitat caietul acasă nici măcar o dată!
[6. frică de a fi trecut timpul în care puteai să nu îţi faci tema]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu